vineri, 18 aprilie 2008

Refugiu / Refuge


În nopţile când luna se ciocneşte de pereţii adăpostului,

iar cărţile sunt bătrânii neputincioşi ai familiei

care de mult nu mai răspund la vreun stimul,

ca pentru un copil salvat de animale,

limbajul mi se pare insuportabil.

un iaz secat în mijlocul pădurii.

(în jurul meu lucrează maşini

pe care nu le-aş putea descrie

fără să îngheţ de ruşine şi spaimă.)

aş vrea să fiu un analfabet

un sălbatic ce îşi mângâie pântecul

fredonând cântece sincopate printre copacii împietriţi.

scânteia s-a stins, dar ecoul primelor cuvinte

continuă să tulbure vizuina

în care vulpea îşi priveşte uluită puiul

şi-apoi îi linge fruntea încetişor

sperând că totul a fost doar o neînţelegere.




At night, when the moon bumps into the shelter’s walls

and books are the powerless elders of the family

that have long ceased to respond to any stimulus,

just like a child who’s been saved by animals,

I find language unbearable.

a drained pond amid the forest.


(all around me machines are operating

devices I couldn’t describe

without utter shame and dread)


I wish I were an illiterate

a savage caressing his belly

and humming staccato songs among trees of stone.


the spark has faded, but the first words

are still echoing the lair

where the stunned fox stares at its cub

and then gently licks its forehead

hoping it had all been just a misunderstanding.


lui Kristofer Flensmark / to Kristofer Flensmark

Niciun comentariu: